Casa memorială Anton Pann

Casa care adăposteşte expoziţia memorială Anton Pann este un monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, avand foişor şi pivniţă.

Expoziţia a încercat să puncteze peregrinările pe meleagurile Vâlcii, datând din anii 1826-1828, 1836-1840, ale celui ce a rămas în conştiinţa urmaşilor drept „fiul Pepelei cel isteţ ca un proverb” şi care a fost „dascăl de musichie” la şcoala organizată pe lângă Episcopia Râmnicului.

Anton Pann (n.1794, Sliven - Bulgaria - m.1854, Bucureşti) s-a refugiat în 1812 în Bucureşti, iar în 1827 a fost numit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Rm. Vâlcea. Îndrăgostit de nepoata stareţei de la mănăstirea Dintr-un Lemn a fugit la Braşov, unde cei doi tineri s-au căsătorit la biserica din Schei. În acest timp, a avut loc şi schimbarea numelui iniţial, care a devenit Antonie Pantoleon şi mai apoi, mai scurt, Anton Pann, după cum este redat în tipăriturile vremii. Din 1828, revenit la Bucureşti, a desfăşurat o activitate de profesor de muzică şi de tipograf, având atelierul sau propriu, unde au fost editate toate lucrările sale literare ţi muzicale.

După victoria revoluţiei în Ţara Românească , la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din oraşul Rm. Vâlcea, Anton Pann a participat, alături de oficialităţile oraşului, la ceremonia organizată cu prilejul „sfinţirii stindardelor libertăţii naţionale după noua constituţie”, când s-a cântat pentru prima oară marşul revoluţionar „Deşteaptă-te române”, pe versuri de Andrei Mureşanu, a cărui muzică o compusese, adaptând melodia cântecului „Din sânul maicii mele”. Acest moment a reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al României, petrecut în grădina Zavoi a oraşului Râmnicu Vâlcea.

Casa – muzeu a fost translatată pe o distanţă de 37 metri, de pe amplasamentul ei iniţial, odată cu modernizarea şi reamenajarea teritorială. Expoziţia a fost amenajată pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinţe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca şi portrete ale unor personalităţi din epocă, printre care cel al maicii Meletina, stareţa mănăstirii Dintr-un Lemn şi tipograful Ion Popovici, care au avut legături cu viaţa şi opera scriitorului.

În a doua încăpere a expoziţiei este prezentat un interior în care se află mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidenţiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colţ de ţară.

În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii şi povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837, Fabule şi istorioare, Bucureşti, 1841, Povestea Vorbei, Bucureşti, 1847, Nastratin Hogea, Bucureşti, 1853, etc.), scoţând în valoare activitatea sa tipografică şi literară.

Sursa: Muzee-Vâlcea.ro