Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina este o casă-muzeu din oraşul Câmpina (judeţul Prahova), în care a trăit şi pictat Nicolae Grigorescu (1838-1907).
Reconstituirea casei construită iniţial de către pictor s-a desfaşurat între 1954 - 1955, iar muzeul memorial (parter şi etaj) a fost pus la dispoziţia publicului larg în 1957.
Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată lungimea etajului, imprimându-i un aer cald şi intim şi amintind de foişoarele caselor ţărăneşti româneşti. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn.
Intrând în hol, te surprinde căldura atmosferei – care te va însoţi pe parcursul întregii case. Scara de lemn te îmbie spre etaj.
Sub casa scării este amenajat un colt exotic format din lucrări de factură orientală, colecţionate de pictor în Istanbul în 1873: covoare, arme, vase, masuţe şi cutii pentru păstrarea diferitelor obiecte de preţ, veşminte, papucei, o narghilea. Aşezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de muzeografi în acest spaţiu. Este vorba despre pictura plasată pe peretele din stânga al holului. Jumătate din compoziţie este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste a secolului al XIX – lea, cealaltă jumătate fiind abia schiţată. Lucrarea se vrea un gest de frondă la adresa celor care îl acuzau ca nu ştie a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta că ştiinţa de a desena o avea, dar scopul lui era altul, nu acela de a picta minuţios, ci acela de a sugera numai ceea ce-şi propusese.
Acest colţ cu obiecte orientale este recreat pentru a sugera o cameră. Închis pe trei părţi de „pereţi”, acesta se prezintă ca un spaţiu decorativ şi aglomerat de forme geometrice. Deja în acest prim intrând ghicim dimensiunile întregii case şi ale celorlalte încăperi. Totul este la dimensiuni umane, încălzit de lemnul prezent nu numai la scară, dar şi în lambriul pereţilor. Înălţimea holului de intrare este diminuată de scara care oferă accesul la etaj.
Prima încăpere de la parter, cea din dreapta intrării, era sufrageria în care se încingeau discuţii cu prietenii: B. Delavrancea, Al. Vlahuţă, G. Coşbuc, O. Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din urmă este cel care a încurajat, încă din timpul vieţii pictorului, ideea înfiinţării unui muzeu „Nicolae Grigorescu”. Această încăpere găzduieşte una din variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi”.
Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, aşa cum îi plăcea lui să fie totul, frumos şi modest, nobleţea şi eleganţa stilului fiind sesizabile mai ales în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă de află diverse volume, de la cele despre antichitatea greacă şi latină pâna la literatura franceză a secolelor XVI – XVIII. Portrete ale membrilor familiei, păstoraşi şi ţărănci, ca şi peisajele grigoresciene cu care suntem obisnuiţi tronează pe pereţii acestei încăperi.
Pătrundem acum în cea mai mare cameră a casei şi cea mai importantă prin activitatea de creaţie care se desfăşura aici: atelierul artistului. Este o încăpere bine luminată şi generoasă în diversitatea spaţiului. Obiectul pe care ţi se aţintesc ochii este sevaletul pe care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereţii sunt încărcaţi de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon”, „Pastoriţa stând”, „Ciobanaş cu turma”, „Care cu boi trecând un vad” etc.
Uriaşa tapiserie este probabil de factură franţuzească şi datează din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franţa şi se potrivesc foarte bine cu interiorul acesta definit de materialul viu şi cald care este lemnul. Covoarele decorative care atârnă pe pereţi sunt de factură orientală şi provin din aceeaşi colecţie pe care şi-a format-o artistul la Istanbul.
Adăpostind tablouri remarcabile ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Câmpina are un alt mare avantaj: acela de a prezenta o serie de lucrări importante din creaţia artistului, în cadrul iniţial în care se aflau. Recrearea interioarelor şi a casei în întregime este o idee extraordinară şi o plăcere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai important artist român este mai uşor de urmărit şi privit, de înţeles şi plăcut. Atmosfera te învăluie de la primii paşi în casă şi te urmareşte mult timp după ce ai părăsit-o.
Sursa: Wikipedia.org
