Prejmer

Prejmer, mai demult Prajmar, Preşmer (în dialectul săsesc Torteln, în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár) este o comună în judeţul Braşov.

Data fondării şi originea aşezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc şi maghiar al localităţii permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o aşezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile şi drepturile” sale, capitlului mănăstirii Cîteaux în Bourgogne, abaţia-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obştesc al întregului ordin.

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneşte într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va creşte localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localităţii). Lăcaşul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârţa.

Ca şi alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenţii, dar în urma restaurării întreprinse de Direcţia Monumentelor între 1960 şi 1970 ea şi-a căpătat forma iniţială. Constituie cea mai bine păstrată şi cea mai puternică biserică-cetate medievala din estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervenţiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru braţe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braţ era compus din câte două travee, una pătrată şi alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul şi formele utilizate pe şantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârţa, iar pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Braşov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea şi încadrarea sa în aceaşi ambianţă stilistică.

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniţi prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Ţara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte şi puternice înconjurată de un şant lat de apă. Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri şi înalte de 12 metri, bastioane, porţi de fier şi poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobişnuit: vestita „Orga a morţii”. Formată din mai multe arme aşezate la un loc, care trăgeau toate deodată. Ea producea duşmanului o mare panică şi pierderi grele.

Sursa: Wikipedia.org